Tot respectul pentru parintii care au trecut prin furcile caudine ale cresterii unui bebelus cu crize repetate de colici.
La o luna de cand s-a nascut Matei eu si Larisa dar mai ales ea, saraca, suntem zombi. Mergem pe pilot automat, mancam si dormim cand apucam, nu putem iesi amandoi din casa pe perioade mai mari de o ora (si asta doar daca mama e la noi) micile distractii si perioade de relaxare au disparut ca si cum nici nu ar fi fost.
Toate astea insa tind sa nu conteze prea tare cand langa tine creste vazand cu ochii sufletelul asta scump.
