Se pare ca este o competitie intre divele perioadei actuale. Cine se imbraca cel mai extravagant… Acum cateva zile a sosit vremea Rihannei sa dovedeasca de ce este in stare. Costumatia cu care a iesit pe scena American Music Awards 2009 imi aduce aminte de Milla Jovovich in “The Fifth Element”. Setul complet de poze se gaseste pe totallycrap.com. Printre ele se evidentiaza si un firav cameltoe (click fotografia din headerul postului)

John era un viteaz cavaler al regelui Arthur dar avea si el o obsesie pentru frumosii sani ai reginei! Stia bine ca, daca i-ar fi atins, ar fi fost condamnat la moarte. Intr-o zi, John nu mai rezista si isi face cunoscuta dorinta lui secreta magului Merlin. Baiat orientat, magul gaseste o solutie pentru a satisface dorinta acestuia dar numai contra a 1000 monede de aur. John accepta fara sa ezite!

In dimineata urmatoare, magul Merlin prepara o pulbere urticanta si o pune in sutienul reginei, in timp ce ea isi facea dusul. Imediat ce regina se imbraca incepe sa simta o mancarime din ce in ce mai mare.Regele Arthur il convoaca imediat pe vrajitor, pentru a-i cere un remediu, iar acesta ii spune ca doar o saliva speciala, aplicata timp de 4 (patru) ore ar putea trata aceasta teribila urticarie. A mai mentionat ca din testele efectuate in laborator, a observat ca doar saliva lui John ar avea aceste caracteristici speciale.

Regele il convoaca imediat pe John, care deja isi luase antidotul pentru pulberea urticanta. Asa se face ca John are ocazia de a saruta (la ordinul regelui!), pentru cateva ore bune, sanii pe care ii visase dintotdeauna si pe deasupra vine sarbatorit de curte ca un erou !

Inainte de a se intoarce la mosia lui, John este oprit de vrajitor, care ii reaminteste datoria de 1000 de monede de aur. Surpriza, insa, John, deja satisfacut, refuza sa plateasca, mizand pe faptul ca magul nu s-ar fi putut confesa, fiind complice la ceea ce s-a intamplat.

In dimineata urmatoare, insa, magul Merlin pune aceeasi pulbere urticanta in chilotii regelui!

Morala:  Platiti-va facturile la timp!

Daca va intrebati cam cat de mic este un atom de Carbon, raspunsul il puteti gasi pe o pagina a Universitatii din Utah. Cu ajutorul unui flash puteti face o comparatie intre banala boaba de cafea si spre exemplu o molecula de apa.

Linkul se afla mai jos:

Genetic Science Learning Center (2009, October 29) Cell Size and Scale.Learn.Genetics. Retrieved October 29, 2009, from http://learn.genetics.utah.edu/content/begin/cells/scale/

Via Mihaela (comentariu pe blogul lui Mircea Badea)

Odată, o maimuţă din neamul Anecdotic,
Venind la sfat pe-o creangă de arbore exotic,
A zis: Atenţiune! Sunt foarte afectată!
Tot circulă o vorbă, deloc adevărată
Că omul ar descinde din buna noastră rasă.
Ba chiar ideea asta îmi pare odioasă!
Şi, zău, savantul Darwin, tot neamul ni-l jigneşte
Când spune cum că omul cu noi se înrudeşte!
Aţi pomenit vreodată divorţuri printre noi?
Copii lăsaţi pe drumuri sau arme de război?
Am inventat, noi, cipuri şi alte drăcării?
Însemne sataniste, otrăvuri, şmecherii?
Văzut-aţi pe vreunul, retras în jungla deasă,
Ca să scornească arma distrugerii în masă?
Tot ce lăsăm în urmă, când mai sărbătorim,
E biodegradabil. Natura o-ngrijim.
Iar omul otrăveşte, în fiecare zi,
Păduri, câmpii, şi ape, şi zările-azurii…
N-avem starlete porno sau dive-travestiţi,
Şi, orişice s-ar zice, nu suntem troglodiţi!
Cine-a văzut în hoardă la noi bolnavi mintali,
Drogaţi, lacomi de sânge sau homosexuali,
Escroci, bandiţi, gherile sau vreo tutungerie?
În neamul nostru nobil nu vezi aşa prostie!
Noi n-avem mafii crude în stirpea noastră-aleasă,
Nici terorişti, nici dogme, nici luptele de clasă.
Cât am bătut eu jungla, scuzaţi, n-am observat
În obştea maimuţească vreun cocotier privat,
Nici garduri şi nici paznici, nici pui murind de foame
Sau omorâţi, în pântec, de aşa-zise mame.
Urmând calea cea bună şi, evident, corectă,
Adolescenţii noştri părinţii şi-i respectă.
În ierarhia noastră, cum e firesc şi drept,
Devine şef acela viteaz, agil, deştept,
Capabil viaţa obştei s-o ţină, s-o păzească,
De rele şi primejdii turma să şi-o ferească.
Adesea şeful nostru îşi riscă mândra blană,
Ca turmei să-i găsească loc de dormit şi hrană.
Pe când, priviţi!, la oameni, ferească Domnul sfânt!
Şefi sunt cei fără suflet şi fără de cuvânt,
Corupţi, vicleni, jigodii, cu gura cât mai mare,
Nebuni după putere şi după bunăstare!
De turma lor n-au grijă nici cât un bob de mei,
Contează doar averea şi înmulţirea ei.
Nu veţi vedea vreodată, cât soarele şi luna,
O minte de maimuţă dospind în ea minciuna.
La om, tot ce înseamnă minciună, intrigi, ură
Sunt legi de referinţă, a doua lui natură.
Chiar dac-aş fi silită de vreun laborator,
N-aş deveni vreun Iuda ori vreun informator..
Şi iată înc-un lucru din lumea mea, frumos:
La noi nu se întâmplă război religios,
Nici sfinte inchiziţii, nici libertăţi în lanţuri,
Nici chefuri după care să ne culcăm prin şanţuri,
Nici ordine mondială, şi nici naţionalism,
Şi nici vreo îndoială ce-aduce-a ateism.
E-adevărat că omul, acest biped gunoi,
Arată ca maimuţa, dar n-a descins din noi!

Azi am descoperit cat de usor poate fi sa creezi o galerie de imagini de forma unei pagini de internet pe care mai apoi sa o uploadezi sau s-o pui pe un DVD.

Tutorialul de care va vorbesc se afla aici iar daca-l urmezi intocmai poti crea galeria dorita in doar cateva minute.

via

LOL! Cea mai tare farsa gen candid camera pe care am vazut-o pana acum. Numai ca spre deosebire de marea lor majoritate victima ii cade chiar actorul ce trebuia sa o realizeze. Un tip care se plimba intamplator pe acolo nu a inteles ca e vorba doar de o farsa si-l executa cu o lovitura de picior prin intoarcere pe actoras.

Am ras minute bune. Cel mai fain e cand repetati de mai multe ori filmul intre secundele 12 si 15.

Pentru ca o imagine face cat 100 de cuvinte si o imagine la rezolutie mare face cat 1000 de cuvinte cei de la The Boston Globe (editia online) au realizat o rubrica de foto-jurnalism in care imaginile sunt la o rezolutie decenta. A disparut galeria de imagini cat timbrul postal pentru care aveai nevoie de tot felul de plugg-in-uri (falsh….) care-ti dau o tona de batai de cap sau se incarca in ferestre suplimentare.

Aici totul este cat se poate de simplu si la obiect. Articolul este insotit de o prima fotografie sugestiva dupa care poti accesa si celelalte imagini. Fiecare poza este comentata individual astfel incat povestea se construieste odata cu derularea imaginilor.

Mi se pare o idee excelenta si care ar trebui sa puna pe ganduri realizatorii de ziare online.

In data de 07.10.2009 in jurul orei 13.00 pe trecerea de pietoni din fata magazinului Plus de langa insula de agrement o femeie a fost accidentata de o masina care venea din directia Autogarii. Soferul care a produs accidentul venea pe banda 1 si nu a vazut femeia care traversa strada deoarece aceasta era mascata de o alta masina oprita pe banda 2 la trecerea de pietoni.

Pe langa lipsa de atentie a soferului o alta cauza o reprezinta si viteza mare cu care se deplasa. Urmele de franare incep inca de la prima trecere de pietoni si se intind pe o distanta de aproximativ 10 m.

Chiar daca cele doua treceri de pietoni sunt semnalizate corespunzator, personal, nu am sentimentul de siguranta cand sunt pus in situatia sa traversez.  Daca tot a fost umplut orasul de cocoase la trecerile de pietoni ma intreb cum au uitat sa puna si aici unde se stie ca de obicei se circula cu viteza mare. Probabil ca si semnele de circulatie pot fi dotate cu becuri intermitente.

Sper din tot sufletul ca victima sa nu fi fost accidentata grav si sa-si revina cat de curand .

]]> http://octavlarisa.wordpress.com/2009/10/07/accident-langa-insula-de-agrement/feed/ 0 octav77 IMG_3054_resize IMG_3051_resize IMG_3052_resize IMG_3049_resize http://octavlarisa.wordpress.com/2009/10/03/hong-kong-typhoon-timelapse/ http://octavlarisa.wordpress.com/2009/10/03/hong-kong-typhoon-timelapse/#comments Sat, 03 Oct 2009 06:54:53 +0000 octav77 http://octavlarisa.wordpress.com/?p=945 ]]>

Cine inca se mai indoia ca filmul nu este o arta ar face bine sa se uite aici. Este vorba de un clip de 5 minute “timelapse” facut in Hong Kong in timpul taifunului “Nangka”. Secventele iti iau pur si simplu rasuflarea, peretii de ploaie care acopera orasul sunt ireali.

Urmaritii cu atentie lasarea serii (undeva pe la minutul 4.30). Eu am ramas cu gura cascata. Melodia de pe background este exact ce trebuia si completeaza in cel mai potrivit mod posibil imaginile video.

Eu deja am donlodat clipul si probabill ca-l voi revedea de foarte multe ori in viitor. Pentru mine personal acest filmulet are un efect de “stresskiller”

via